Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.

­ Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.

­ Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.

­ Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Gaita de munte sau alunarul (Nucifraga caryocatactes)

Gaita de munte sau alunarul poate fi intalnita in padurile din nordul Europei si Asiei. Lungimea corpului ei este de 36 de cm., penajul este moale si des, colorat cafeniu-inchis si fiecare pana in parte prezinta o pata alba, ovala. Remigele si rectricele sunt negre, lucioase, ultimele fiind albe la varf.

Isi construieste cuibul langa trunchiurile copacilor. Femelele depun ponta primavara de timpuriu, in aprilie, aceasta fiind formata din 3-4 oua albicioase, patate slab cu verzui, pe care le cloceste vreme de 20 de zile. Iarna se retrage in vai mai adapostite, in cautarea hranei. Ca toate celelalte corvide, gaita este omnivora, consumanad, pe langa semnite, insecte si vertebrate mici.

Gaita de munte si-a dezvoltat un sistem ingenios de pregatire pentru anotimpul friguros, facandu-si provizii pentru vremurile grele: incepand din toamna ea aduna seminte de con de pin sau de alune, in cantitati apreciabile, de pana la 33.000, pe care le ingroapa in pamant, in aproximativ 9.000 de locuri. Dupa cateva luni, cand padurile sunt invaluite de iarna aspra, gaita, dotata cu o memorie uluitoare, isi gaseste majoritatea rezervelor, chiar daca acestea sunt acoperite cu zapada. Primavara puii beneficiaza si ei de aceasta hrana, ca supliment nutritiv la meniul lor proaspat. Un obicei curios al gaitei este acela ca poate purta in gusa 90 de seminte de con de pin, fara ca aceasta sa-i afecteze capacitatea de a striga sau de a manca. Este foarte agila atunci cand se deplaseaza pe sol sau printre ramuri, insa in aer este foarte nesigura. Pasarea este constienta de aceasta “incapacitate” a sa, astfel ca, atunci cand zboara, evita distantele lungi si are un comportament timid. Glasul ei reprezinta un “rarait” strident si are capacitatea de a imita alte pasari.

Alte specii:

O specie mai rar intalnita la noi este gaita de munte cu ciocul subtire – N. c. macrorhnchus – originara din Siberia si Japonia. Gaita Garrulus glandarius este o pasare cunoscuta pretutindeni, gratie coloritului viu si a vicleniei ei. Corpul este, in general, cafeniu cu alb si albastrui la aripi. Este o pasare distrugatoare si sireata, rapind ouale din cuibul altor pasari. Traieste in Germania si in Romania, fiind foarte putin pretentioasa in privinta locului de trai, astfel ca se simte bine atat in padurile de conifere sau foioase, cat si in padurile compacte. Informatii mai multe aici.

Muntele Ghitu(1622 m)

Muntele Albina (1372 m)

La Cetatea Poienari